Descriere
Diabetul zaharat de tip doi este o boala degenerativa care apare de regula la persoanele trecute de 50 de ani si se dezvolta in timp, pe fondul unei alimentatii excesive, a lipsei de miscare, a stresului si predispozitiei genetice. Initial, tesutul adipos secreta si elibereaza in organism mediatori chimici, dintre care unii, proinflamatori, conduc la instalarea unei stari de inflamatie cronica, subclinica. Odata cu aceasta, sensibilitatea celulelor adipoase si musculare fata de insulina endogena scade, obligand organismul sa secrete o cantitate suplimentara de hormon, pana cand pancreasul endocrin (celulele β-Langerhans) oboseste. In faza incipienta, individul inregistreaza o crestere in greutate, concomitent cu aparitia tesutului adipos toraco-abdominal si instalarea unei steatoze a organelor interne; boala latenta devine acuta in momentul in care se instaleaza diabetul de tip 2, metabolismul modificandu-se pana la alterare. In timp, glicemia creste, celulele pancreasului (β-Langerhans) secreta insulina care contracareaza activitatea cetogena a glucagonului, dar insuficienta pentru a face fata si aportului alimentar de glucide. Ca urmare, eliberarea hepatica de glucoza in sange este crescuta. La aceasta se adauga si scaderea sensibilitatii receptorului insulinic de la nivelul celulelor tesutului periferic fata de insulina proprie. Odata cu instalarea hiperglicemiei, la diabetici creste productia de specii reactive de oxigen (SRO) imediat dupa masa, ceea ce atrage dupa sine glicozilarea unor proteine serice, cu formarea asa-numitilor produsi de glicozilare avansata, printre care si hemoglobina glicozilata. Astfel se creeaza posibilitatea ca, in timp, sa apara accidente vasculare sau infarct miocardic, accidente cerebrale, insuficienta renala (putand merge pana la dializa), retinopatii (cataracta, orbire), precum si neuropatii (piciorul diabeticului putand ajunge la amputare). Din acest motiv, se impune instituirea unei conduite terapeutice complexe in diabetul de tip 2, care sa nu vizeze doar normalizarea glicemiei, ci si asigurarea unui aport de substante antiinflamatoare, hipolipemiante, hipocolesterolemiante, antihipertensive si antioxidante. Toate acestea vin in sprijinul tratamentului medicamentos cu antidiabetice orale, dar totodata joaca un rol de preventie fata de evolutia la sindrom metabolic instalat. Concomitent cu medicatia, diabeticul trebuie sa adopte o dieta hipoglucidica si hipolipidica, combinata cu multa miscare si un stil de viata sanatos. Glicemonorm contribuie la:mentinerea concentratiei normale a glucozei in sangementinerea tensiunii arteriale in limite normalementinerea concentratiilor normale ale colesterolului si trigliceridelor in sange. Se recomanda administrarea produsului in cure prelungite (peste 6 luni). Dupa acest interval de timp se face o pauza de 2 luni, dupa care administrarea se poate relua. In primele 6 saptamani se masoara glicemia matinala, pe nemancate si postprandial, deoarece este posibil sa fie necesara reducerea dozei de antidiabetice orale de sinteza. Ingrediente:castravete amar (Momordica charantia)- extract hidroalcoolic 10:1 din fructe (150mg)afin (Vaccinium myrtillus) - extract hidroalcoolic cu 25% antocianozide din fructe (100mg)gudmar (Gymnema sylvestre) - extract hidroalcoolic 5:1 din frunze (100mg)agent de incarcare: celuloza microcristalinaagenti antiaglomeranti: dioxide de siliciu coloidal, stearat de magneziu vegetal.Contraindicatii:Femei gravide sau care alapteaza. Administrare: Adulti: cate 1 comprimat de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inaintea mesei. Comprimatele se inghit intregi sau sfaramate, cu suficienta apa (minim 150 ml).In caz de dificultate la inghitire, comprimatele se pot rupe in doua.
