Descriere
Tenuta Sant' Antonio Scaia Garganega Chardonnay 2022 Producător: Tenuta Sant' Antonio - Valpolicella, Veneto Soi: 55% Garganega, 45% Chardonnay Culoare: galben-pai cu reflexii verzui Miros : flori albe, iasomie, citrice (grapefruit, portocală), ananas, măr, pară, mango și note ușoare de banană Gust : proaspăt și plăcut, cu aciditate susținută. Intensitatea aromelor și catifelarea bine-echilibrate fac ca vinul să fie atât îmbietor cât și uluitor de apetisant Recomandări gastronomice: aperitive cu pește sau legume de sezon, platouri reci, mâncăruri cu legume, risotto-uri cu legume, paste și pește cu sos ușor Alcool: 12,5% Temperatura de servire: 10-12°C Potențial de învechire: 3-4 ani Ediția 2015 - 90 Puncte Cellar Tracker Ediția 2014 - Fredric Koeppel, Bigger than Your Head : ”Proaspăt, vioi, exuberant, cu un parfum debordant de mere verzi, pepene galben, lămâie și piersică. După ce stă câteva minute în pahar, emană note de iasomie și gardenia, coajă de lime și grapefruit. Foarte sec, zburdă și cântă pe palat cu o aciditate sprințară și note ispititoare de calcar. Excelent!” Ediția 2013 - 87 Puncte Parker: ”Scaia Garganega-Chardonnay 2013 este un pic mai greu și mai concentrat decît cel din 2012. Amestecul folosit în acest vin cu un raport calitate-preț foarte bun este 50% Garganega, 20% Trebbiano di Soave și 30% Chardonnay. Astfel, Scaia devine un fel de amestec ”super Soave” de struguri tradiționali și internaționali. Buchet curat și percutant de fructe cu sâmbure, citrice și minerale zdrobite.” Vinuri din Lumea veche adaptate la epoca Lumii Noi ”Pentru noi, echilibrul este cel mai important. Amarone trebuie să-ți dea senzația de struguri copți, fără a fi dulce.”, crede Armando Castagnedi Patru frați și o mare dragoste pentru vin – așa se prezintă Armando, Paolo, Tiziano și Massimo Castagnedi, producătorii unora dintre cele mai spectaculoase vinuri din Valpolicella și Soave. Și-au asumat un rol de pionierat în complicata lume a vinului italian, mizând pe calitate și respect pentru natură. Au ieșit pe piață în 1995. Succesul a fost rapid, vinurile fiind imediat remarcate și premiate de cele mai respectate foruri italiene: Gambero Rosso, Duemilavini, Bibenda, Espresso. A urmat succesul internațional, declanșat de prima evaluare a lui Robert Parker, Wine Advocate : 93 de puncte pentru Amarone Campo dei Gigli 2003. Același Campo dei Gigli, dar 2008, a fost cel mai bun Amarone de la Vinitaly 2014, câștigându-și dreptul de a fi mai scump decât Masi Costasera 2008. Și ștacheta nu coboară. Povestea celor patru frați fantastici începe în viile tatălui lor, Antonio, dinSan Zeno di Colognola ai Colli. Au muncit de mici în vie și au moștenit neodihna unui tată care, la 87 de ani, continuă să muncească la linia de îmbuteliere. Au învățat să inoveze, lucrând ca și consultanți pentru multe podgorii cărora le-au oferit soluții salvatoare mergând de la managementul viei la alegerea butoaielor. Apoi, a venit momentul să se întoarcă acasă. Experiența acumulată le-a dat curajul să pornească pe propriul drum. în 1989 au cumpărat 30 de hectare lângă Mezzane, care, împreună cu cele 20 ale tatălui lor, au devenit Tenuta San’Antonio. Situată la locul de întâlnire a regiunilor Soave și Valpolicella, podgoria beneficiază de mediul ideal: dealuri numai bune pentru creșterea strugurilor, cu un sol bogat în calciu, calcar și cretă. Dărnicia naturii e completată de pasiunea și expertiza celor patru frați care au ajuns rapid să ocupe un loc invidiat în cercurile viticole din Italia. Provocarea de a face propriul vin nu a fost una ușoară, dar cei patru frați i-au făcut față cu brio. Erau hotărâți să-și facă un nume prin calitate și profesionalism. Decizia de a planta vițe noi alături de cele vechi și de a construi o cramă în regiunea Monte Garbi (”acru” sau ”dur”, în dialectul locului) s-a bazat pe curaj și simț al afacerilor – alte două calități de care frații Castagnedi nu duc câtuși de puțin lipsă. Chiar de la început, podgoria a fost gândită ca punte între trecut și viitor. într-un moment în care vinul italian nu se bucura de recunoașterea internațională de azi, Valpolicella era cvasi-necunoscută, viile erau neglijate, butoaiele și pivnițele erau vechi și obosite, frații Castagnedi au făcut totul altfel: vițe plantate foarte aproape una de alta pentru a le face să concureze pentru nutrienții din sol, sistem de conducere Guyot, plante îngrijite creangă cu creangă, randament mic per plantă, culegerea manuală a ciorchinilor, selecționarea riguroasă a strugurilor și păstrarea lor în condiții de curățenie meticuloasă de la cules până în cramă, folosirea de butoaie franțuzești noi, plus maturarea la sticlă – practici comune azi, dar care, atunci, erau mai degrabă abaterea de la normă. Tradiția i-a învățat să îngrijească via cu dragoste și atenție, pentru a păstra echilibrul natural: folosesc numai îngrășăminte organice, iar pesticidele se utilizează sporadic, în cantități minime. Strugurii selecționați pentru Amarone*, Recioto și
